De ce spune România că P1 si T1 este ilegal, dacă Uniunea Europeană îl permite?

Dacă ai trecut printr-un control în care poliția ți-a ridicat articolele pirotehnice din categoriile P1 sau T1, prima reacție de revoltă este firească: „Cum adică sunt ilegale? Le-am cumpărat dintr-un magazin autorizat, au marcaj CE și se vând liber în toată Europa!”

Statul român, prin instituțiile sale și prin noile reglementări interne (cum este Legea 92/2025), încearcă să impună o realitate paralelă: aceea că siguranța cetățenilor români este diferită de siguranța cetățenilor din Germania, Spania sau Franța, iar produsele certificate european ar deveni brusc un pericol public de îndată ce trec granița României.
Această contradicție nu este doar o scăpare legislativă. Este un conflict direct între legislația națională și Dreptul Uniunii Europene.

Iată de ce argumentele statului se prăbușesc la o analiză juridică elementară.

1. Directiva 2013/29/UE: Regulile jocului sunt stabilite la Bruxelles, nu la București
Totul pornește de la Directiva 2013/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului, actul normativ care armonizează la nivel european legislația privind punerea la dispoziție pe piață a articolelor pirotehnice.
Conform Articolului 4 din această directivă:
Statele membre nu interzic, nu restrâng și nu împiedică punerea la dispoziție pe piață a articolelor pirotehnice care îndeplinesc cerințele prezentei directive.
Ce înseamnă asta în limbaj simplu? Că o categorie precum P1 (articole pirotehnice cu risc scăzut) sau T1 (articole pirotehnice de scenă) a fost supusă unor teste riguroase de laborator de către organisme notificate la nivel european (cum sunt laboratoarele acreditate care emit marcajul CE). Odată ce un produs a trecut aceste teste și are marcajul CE aplicat legal, el este considerat sigur și legal pe întreg teritoriul Uniunii Europene.
Un stat membru nu poate, printr-o simplă decizie politică sau o lege internă adoptată pe genunchi, să scoată în afara legii un produs pe care legislația europeană îl garantează ca fiind sigur pentru piața unică.

2. Capcana invocată de MAI: „Ordinea publică și siguranța” nu sunt un cec în alb
Ministerul Afacerilor Interne și organele de control se agață adesea de o excepție prevăzută în legislația europeană: posibilitatea unui stat de a restricționa anumite produse din motive de ordine publică, securitate sau protecția sănătății.
Aici apare marea eroare pe care o invocă autoritățile române: excepția nu este un cec în alb.
Sarcina probei aparține statului: Nu poți pretinde că un produs este „pericol public” doar pentru că așa consideră un funcționar sau pentru că vrei să blochezi o piață comercială.
Lipsa datelor obiective: Așa cum am arătat și în analiza datelor oficiale venite chiar de la IGPR – DAESP, Poliția Română nu deține statistici centralizate sau obligatorii care să demonstreze că produsele P1 și T1 cu marcaj CE provoacă un număr alarmant de vătămări. O interdicție generalizată, fără o bază statistică sau o expertiză tehnică reală, este considerată de jurisprudența europeană o măsură abuzivă și disproporționată.

3. Articolul 34 din TFUE: Barierele comerciale mascate sunt ilegale
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) interzice în mod expres în Articolul 34:
Restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent între statele membre.
Interzicerea de facto a comercializării și deținerii de produse P1 și T1 care circulă liber în restul UE reprezintă, din punct de vedere juridic, o barieră comercială nejustificată. România transformă o piață liberă europeană într-o zonă de excepție fără să fi urmat procedurile oficiale de notificare prealabilă la Comisia Europeană (cerute de Directiva 2015/1535). O lege națională ne-notificată corect la Bruxelles este inaplicabilă în fața cetățenilor atunci când vine vorba de îngrădirea drepturilor garantate de UE.

4. Supremația Constituției României (Articolul 148)
Dacă te întrebi cum se împacă legea românească cu cea europeană într-o instanță din România, răspunsul este scris negru pe alb chiar în Constituția României, la Articolul 148, alineatul (2):
„Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea acelorași prevederi ale actului de aderare.„


Judecătorul român nu se află în fața unei alegeri subiective. Dacă în fața sa este adus un dosar în care se acuză deținerea unui produs P1 sau T1 perfect legal, certificat CE, dar interzis de o lege internă confuză sau abuzivă, ierarhia normelor îl obligă să aplice prioritar Dreptul European.

🎯 De ce ai dreptate în acest conflict

România nu poate funcționă ca o insulă izolată în afara pieței unice europene. Faptul că autoritățile aleg calea ușoară a dosarelor penale în loc să aplice corect normele europene reprezintă o problemă de sistem, nu o vinovăție a ta ca deținător de marfă legală.
În următorul episod al seriei, vom detalia exact ce a recunoscut Poliția Română în adresele oficiale și cum poți folosi aceste date în favoarea ta în fața procurorului și a judecătorului.
📖 Acest articol face parte din seria dedicată apărării drepturilor de deținere și comercializare a categoriilor P1 și T1 în România.